E iarăşi Crăciun

Te uită cum ninge afară, te uită atent înspre cer,
Înalţă o rugă spre seară şi-o alta în zorii ce pier,
Imploră cu lacrimi Mărirea să-ţi dea pe pământ un răgaz,
Să-nveţi ce înseamnă iubirea, ferit ca să fii de necaz,

Te uită cum fulguie norul, te uită la albul căzut,
Pământul îşi leagănă dorul şi timpul şi-l toarce tăcut,
Minunea de stele străluce, îngheţul te taie la os,
Te-ntrebi...mâine unde te-i duce şi traiul de ţi-e cu folos?

Simţi frigul ce-ţi scurmă în suflet cu gheara-i de ghiaţă, adânc,
Îţi simţi neputinţa şi-n cuget, ai vrea să fii iarăşi un ţânc,
Lipsit de tentaţii păgâne, un trai liniştit să trăieşti,
Hrănit cu bucatele bune, să cauţi în sfinţenie să creşti.

Duci dorul căldurii-estivale, tânjeşti după-un soare etern,
Credinţa-ţi oferă o cale, te scapă de rău şi infern,
Doar vântul ce-ţi bate în plete-ţi mai spune o vorbă şoptit:
"Regleză-ţi prietene, viaţa, căci traiul aici ţi-e finit!"

Colinde răsună pe uliţi, în suflet vibrează un cânt,
Renaşte odată cu versul o iesle, un Prunc, un Cuvânt
Şi ninge tăcut printre gânduri şi cetini sclipesc argintiu,
Sub focul iubirii eterne, te simţi astăzi om, te simţi viu.

Speranţa-ţi impune-ascultare, vibrează pământu-n ajun,
Acum poţi rosti: "Ce splendoare, e iarăşi, e iarăşi Crăciun!"
E ziua cea mare în care, slăvim pe Isus, Pruncul Sfânt,
În ceruri toţi îngerii cântă, îţi cântă întregul pământ.

Te uită cum ninge afară, te uită atent înspre cer,
Înalţă o rugă spre seară şi-o alta în zorii ce pier,
Colinde răsună pe uliţi, în suflet vibrează un cânt,
Renaşte odată cu versul o iesle, un Prunc, un Cuvânt!

22/12/13, Barcelona

Booking.com

Versetul Zilei