Consolare - Alexandra Circeie

Pe-ale Domnului cãrãri,
Uneori prin încecãri,
Pare lung acest traseu,
Dar de-l ai pe Dumnezeu,
El în cer are cãmãri,
Multe... binecuvantãri,
Pentru cel ce-ndurã greu.
Si de esti cumva bolnav,
Mai putin sau poate grav.
Teamã de nimic sã-ti fie
Toate Dumnezeu le stie.
El are-un timp limitat
Pentru cel ce-i programat
Sa de-a proba de credinta,
Esti mereu verificat
La ce grad ai rezistat,
Clipelor de suferinta.
Diavolul e mincinos,
Si-ti inspira indoiala
Dumnezeu e credincios,
Si-ti acorda bucuros,
Prin Domnul Isus Hristos,
Asistenta medicala.
Chiar cand tu te simti mai rau,
Ingeri stau la patul tau,
Garda cea imaculata.
Esti in scoala de rabdare,
Si-n aceasta-mprejurare,
Ai conditii de cazare,
Clinica cea mai dotata,
Folosind ca tratament,
Un capitol excelent,
Din epistola Evrei,
Cu barbati si cu femei,
Care-au dat o marturie,
Pentru-a lor credinta vie.
Ne vorbeste dinadins
Cum credinta a invins,
Si prin fapte s-a distins.
I-a favorizat pe Sfinti,
In necaz in suferinti,
In cuptoarele fierbinti,
Incalzite de haldei,
In cuptoarele cu lei,
In razboaie-au ripostat,
Si de boli s-au vindecat.
Marturia s-a-ntarit
Cand din ceruri a venit
Cel ce-a fost fagaduit,
Sfantul Sfintilor Mesia,
Potrivit cu prorocia,
Care s-a adeverit.
Duhul Sfant e peste mine
Sa le fac la oameni bine
Si in continuare spune,
Cum si dumneavoastra stiti,
Am venit s-aduc vesti bune,
Pentru cei nenorociti.
Si cand ceru-a randuit,
Marea taina se dezleaga,
Si uimeste-o lume-ntreaga
Prin ce Domnua-nfaptuit,
Prin minuni si semne date,
In trei ani si jumatate.
Si-acum suflete iubit
Ce mai ai nelamurit?
Crede-n rolul definit,
Sa poti fii tamaduit de maretul salvator
Caci in al sau laborator,
Sunt medicamente care,
Au efect de vindecare.
Chiar in faza care-abunda,
Victima cand zici ca moare,
O ridica in picioare,
Cat clipesti intr-o secunda
Pentru el nimic nu-i greu
Caci e fiu de Dumnezeu.
Daca umbli prin credinta,
Totu-ti este cu putinta
Har primim cu prusosinta,
Si desi nu suntem buni,
Face Dumnezeu minuni.
Cel ce-a scris aceste file,
Poarta omenesc vesmant.
Dar prin buzele civile,
Ne vorbeste Duhul Sfant.
La el nu-ncercati cu pile.
Ci cu fruntile umile.
Desi mort de patru zile,
Lazar iese din motmant.
Iata ce puteri utile,
Degajeaz-al sau cuvant.
Viata de la el avem
Marele savant suprem
Cel ce mortii ii invie,
Cine l-ar putea descrie?
Despre noi el totul stie
Si cand mergem si cand stam
Tot ce-avem ii datoram.
Catre el sa-ntoarcem fata,
Caci de el depinde viata.
El materia cea vie, a creat-o din nimic
Despre astrii totul stie
Ca si despre orice spic.
Numele slavit sa-i fie,
Si aici si-n vesnicie,
De cel mare de cel mic.
Cel ce toate le-a facut,
Cu intelepciunea sa,
Din nimic din nevazut
Omul l-a creat din lut
Iar daca i-a aparut
Vreun defect pe undeva
El nu-l poate repara?
In probleme structurii,
Nimenea ca Domnul nui
Si apoi, conform scripturii,
Toate legile naturii,
Sunt subordonate lui.
Valurile ne incearca
Deseori, lovind cumplit
Dar cand si Hristos
E-n barca, de-ar lovi
Incat s-o sparga,
Fac o singura remarca:
Totul are-un bun sfarsit.
Caci de el v-a porunci,
Valul nu v-a mai mugi
Marea se va linisti.
Deci va rog surori si frati
Nu cadeti de oboseala,
Si sa nu v-a alarmati,
Cand apar necazuri,boala
Domnului va-ncredintati
Caci suntem in Sfanta-i scoala,
Si la fine de timestru
Dupa cum a spus si Petru,
La vreo teza el ne scoala
Sa nu-i dam o foaie goala
Si in fiecare an,
Sa urcam fin har... in har...
AMIN!

Alexandra Circeie