Paște - Victor Bragagiu

Zi splendidă! Cu toate că nu sânt
Închinător la date și vestigii...
E sărbătoarea Vieții pe pământ,
Înfrângerea a țepene religii.

Da, oamenii năravurile lor
Încearcă să le pună în tradiții,
O bucurie din interior
Pășește peste orice superstiții.

Nu-i oul înflorit cu cozonzc
Evenimentul principal al zilei,
Căci chiar de bat și clopotele tac
În fremătarea duhului argilei.

Se-njunghie cum porcii la Crăciun
Ca jertfe pentru pântece și mieii,
Însă binețe luminoși își spun
Și hoții, și vrăjmașii, și ateii.

Românul de oftare înjugat
Trăind o înviere-n libertate
Se-ndreaptă-nalt:„Cristos a înviat!”
„Cu-adevărat a înviat, măi, frate!”

Ai spune:„Ei și ce! Un mit frumos,
Iar oamenilor forma lui le place...”
Dar nu știu, în afară de Cristos,
Doar numele s-aducă-atâta pace.

Suntem religioși ori credincioși,
Creduli doar în idei ori în nimică
În viață azi suntem mai curajoși,
Iar suflete mai risipesc din frică.

Unii nu cred în existența Lui
Și, disperați, râd doar de veșnicie,
El, poate, înviat în minte nu-I
Oricui însă în inimă învie.

„Cristos a înviat!” - azi e mai sus
Ca „Bună ziua!” ori ca „Noapte bună!”
Azi este Învierea lui Isus
Pe care o trăim toți împreună!
Victor Bragagiu