Esti cu mine mereu

Inimi zdrobite,
Inimi parasite,
Inimi uitate,
Toate au fost aruncate.

Trebe sa stai in picioare
Desi ai ramas fara arme.
Trebe sa stii sa te aperi,
In aceasta lume murdara.

Desi imi este greu,
In credinta am sa pasesc.
N-am de gand sa-ti cer
Crucea sa mi-o usurezi.

Insa iti cer, sufletul sa imi speli
De gunoiul ce a fost aruncat pe el;
Si de praful inghitit,
De gaura din sufletul meu.

De pe stanca eu te strig
Si de bratul Tau ma prind.
Chiar si cand te-am ranit
De langa mine nu ai fugit.

Tu stii inima mea,
Gandul Tu imi cunosti,
In dragoste ma mustrezi
Dar niciodata nu ma parasesti.

Lasa sa curga, ploaia vindecarii
Din imparatia Ta ce’a sfanta
Pentru cei neprihaniti
Si de Tine mult iubiti.

Trupul mi sa prabusit
De pamant el sa izbit,
Tarana dinou devin
Si de pamant inghitit.

Doar oasele pe mal au ramas,
Din tot ce eram candva.
Trecatori suntem prin viata
Mai ceva ca o verdeata.

Lasam timpul sa ne refaca,
De parca stim cat vom trai
Si daca maine
Vom fi dinou aici…

Nu as vrea sa astept ziua de maine
Cu speranta ca totul va fi bine;
Nu as vrea sa astept ziua de maine
Sa-mi las inima sa se exprime.