Judecata frăţească - Victor Bragagiu

Eu te rog, frate, să mă judeci,
Că-n viaţa asta-aşa uşor
Poţi să te-mpiedici, să aluneci,
Să pierzi nălţimea ta de zbor.

Şi judecă-mă apăsat,
Cum pentru mine te-ai rugat.

Mi-i spune, poate:”Nu-ţi văd pata!”
Să nu mă superi, ofensezi...
Dar ţine minte – judecata
Tu, frate, mie-mi datorezi.

Şi judecă nemăsurat,
Cât pentru mine te-ai rugat.

De-observi vre-un rău, nu-l ţine-n taină,
De-mi vezi greşeli – nu le lăsa
Să îmi păteze-ntreaga haină:
Osânda voi putea purta!

Căci ştiu, frate, că ne-ncetat
Tu pentru mine te-ai rugat.

Nu mă lăsa, ca în ruşine,
Să mă învăţ să mă înec,
Căci Domnul va vorbi prin tine,
Ca să-mi oprească pasul sec.

Ştiu doar că trist, îndurerat,
Tu pentru mine te-ai rugat!

Victor Bragagiu