Consolare - Alexandra Circeie

Pecumva bolnav,
M-ale Domnului carari,
Uneori prin incercari,
Pare lung acest traseu
Dar de-l ai pe Dumnezeu,
El in cer are camari,
Multe binecuvantari,
Pentru cel ce-ndura greu.
Si de esti cumva bolnav,
Mai putin sau poate grav,
Teama de nimkic sa-ti fie,
Toate Dumnezeu le stie
Diavolul e mincinos,
Si-ti inspira indoiala
Dumnezeu e credincios,
Si-ti acorda bucuros,
Prin Domnul Isus Hristos,
Asistenta medicala.
Chiar cand tu te simti mai rau,
Ingeri stau la patul tau,
Garda cea imaculata
Si-naceasta-mprejurare,
Ai conditii de cazare,
Clinica cea mai dotata.
Folosind ca tratament,
Un capitol ezcelent,
Din epistola Evrei,
Cu barbati si cu femei,
Crae-au dat o marturie,
Pentru-a lor credinta vie.
Ne vorbesate dinadins
Cum credinta a invins,
Si prin fapte s-a distins.
Marturia s-a-ntarit,
Cand din ceruri a venit,
Cel ce-a fost fagaduit,
Sfantul sfintilor Mesia,
Potrivit cu prorocia,
Care s-a adeverit
'Duhul Sfant e peste mine,
Sa le fac la oameni bine'
Si in continuare spune,
Cum si dumneavoastra stiti,
'Am venit s-aduc vesti bune,
Pentru cei nenorociti'
Si cand ceru-araanduit,
Marea taina se deslaega,
Si uimeste-o lume-ntreaga,
Prin ce domnula-nfaptiit.
Ptim minuni si semne date,
In trei ani si jumatate
Si-acum suflete iubit,
Ce mai ai de lamurit
Crede-n rolul definit
Sa poti fii tamaduit
De maretul salvator
In al sau laborator,
Sunt medicamente care,
Au efect de vindecare.
Chiar in faza care-abunda,
Victima cand zici ca moare,
O ridica in picioare,
Cat clipesti intr-o secunda.
Pentru el nimic nu-i greu,
Caci e fiu de Dumnezeu.
Daca umbli ptin credinta,
Totu-ti este cu putinta.
Har primim cu prisosinta,
Si desi nu suntem buni,
Face Dumnezeu minuni
Cel ce-a scris aceste file,
Poarta omenesc vesmant.
Dar prinbuzele civile,
Va vorbeste Duhul Sfant
La el nu-ncercati cu pile,
Ci cu fruntile umile.
Desi mort de patru zile,
Lazar iese din mormant.
Iata ce puteri utile,
Degajeaza-l sau cuvant.
Viata de la el avem,
Marele Savant Suprem
Cel ce mortii ii invie,
Cine L-ar putea descrie
Despre noi, El totul stie
Si cand mergem, si cand stam
Tot ce-avem ii datoram.
El materia cea vie,
A creat-o din nimic
Despre astri totul stie.
Ca si despre orice spic.
Numele Slavit sa-i fie
Si aici si-n vesnicie,
De cel mare de cel mic.
Catre el sa-toarcem fata,
Caci de el depinde viata.
Cel ce toate l-ea facut,
Cu intelepciunea sa,
Din nimic, din nevazut,
Omul l-a creat din lut,
Iar daca i-a aprut vreun
Defect pe undeva
El nu-l poate repara !
In problemele Scripturii,
Nimenea ca Domnul n-ui
Si apoi conform Scripturii,
Toate legile naturii,
Sunt Subordonate lui.
Valurile ne incearca
Deseori lovind cumplit.
Dar cand si Hristos e-n barca,
De-ar lovi incat s-o sparga,
Fac o singura remarca:
Totul are-un bun sfarsit.
Caci cand el va porunci,
Valul nu va mai mugi
Marea se v-a linisti.
Deci va rog surori si frati
Nu cadeti de oBOSEALA
Si sa nu va alarmati
Cand apar necazuri, boala
Domnului va-ncredintati.
Caci suntem in Sfanta-I scoala
Si la fine de timestru
Dupa cum a scris si petru,
La vreo teza el ne scoala
Sa nu-i dam o foaie goala.
Ci in fiecare an,
Sa urcam din har... in har...