Sculptare

Ah , cum mă doare peatra !.. Muşcă dalta
Din trupul meu cu chicot sunător;
Oricare vână-n mine-n plâns tresaltă
Şi din dureri pe Sculptor îl implor :

„Ai milă... Nu mai bate... Nu mai pot!
Te rog, mă lasă să rămân un tot.”

„Ba nu, - îmi spune Sculptorul – voi face
Acea statuie, care mie-mi place!”

Ah, cum mă doare steiul!.. Iar ciocanul
Loveşte dur, meticulos, atent:
Îmi micşorează ritmic bolovanul,
Se zbuciumă tăria mea strident :

„Eu nu mai pot... Ai milă... Nu mai bate!
Mi-ajung şi formele de-abea sculptate !”

„Mai rabdă... – grăi Sculptorul – Ai pace!
Să fac statuia care mie-mi place .”
Ah, cum mă doare stânca!.. Ascuţişul
Mă taie şi desface în bucăţi
Şi nu găsesc de dânsul ascunzişul,
Plâng la muşcarea nemiloasei dălţi:

„Ah, nu mai bate... Nu mai pot... Ai milă ...
Opreşte-ţi dalta, ce-aşa crunt mă-mpilă!..”

„Înţelepciunea – zise Sculptorul – mai tace,
Până termin statuia, ce îmi place ."