Ţip cuirasate-n sirene întruna ,
Vapoare în golfuri speriat s-au pitit ;
Ies veliere direct în furtună
Şi strigă matrozul cu glas fericit .

Oceanu-n turbare îneacă Titanici ,
Iar dânsele ce-s pentru apele-adânci !..
Dar ele descopăr Americi şi Africi
Şi-aduc la lumină atoluri şi stânci .

Le râd valuri verzi : - Încotro , prăpădite
Vă duceţi cu toate de-a dreptu-n omor !..
Se-ndrept veliere spre zări însorite
Cu vele , ca aripi întinse în zbor .

Înfrângând întunericul , frica , rutina
Aduc vestea Dragostei ele cele dintâi ...
O , Doamne Isuse ,-mi pornesc brigantina ,
Te rog , toarnă viaţă în pânze-azurii !

Victor Bragaciu