VESTEA NEACCEPTATĂ - Daniel Ursachi

1. E noapte, dar dinspre ceasul învechit de vreme,
Se-aude cântecul alergător al erei,
Șoptind mereu în goană pentru oameni
Aceeași frază, un mesaj de seamă.

2. Ce astăzi tot mai puțini parcă îl onorează,
E vestea, cântecul clepsidrei de aramă.
Ce sună tare peste tot în goană,
Dar vestea nu e luată azi în seamă.

3. Ceasul ne cântă iarăși vestea ce ne doare,
Că tot cândva va trece de sub soare.
Iar an de an și toamna ne-amintește
Că multe vor rămâne doar, cândva regrete.

4. Timpul va trece, chiar dacă n-auzi strigarea sa.
Timpul va trece, chiar dacă ai vrea oprirea sa.
Timpul va trece, și nu va conta opinia ta.
Timpul va trece, nu uita, cu tot cu viața ta.

5. Timpul va trece, dar să știi, la fel cu el și viața ta,
Va rămânea notată-n foaia sa.
Secretul este doar decizia ta.
Ce scrii în cronica vieții-acum, te va urma cândva.

6. De ce nu dai chiar astăzi, timp frumos din viața ta?
La Regele ce a creat ființa ta.
Slujindu-i cu respect Domnia Sa,
Căci timpul El ni-l dă, fără de bani, din mâna Sa.

7. Nu vei scăpa, chiar timpul, anii, sigur vor schimba
Într-un bătrân curând ființa ta.
Și tot ce ai făcut în viață, așa,
Va bucura, sau condamna chiar veșnicia ta.

•Poezie din cartea:
"Păcatul e cauza, dar Harul e Șansa"
•Autor: Daniel Ursachi