Lungă-i Noaptea Lumii
Cât o veşnicie ,
Te-aşteptăm de-amar de timp,
Însă Doamne, ai uitat să vii ?
Stând de veghe –n turn,
Ne-a secat Lumina.

Lungă-i Noaptea Lumii,
Plâng măslinii –n Ghetsimani,
Martori muţi şi solitari
Care-au privegheat demult
Ruga Ta de Rege.

Lungă-i Noaptea Lumii
Când îşi lasă grele pleoape
Peste lacrimile noastre,
Şi când stele în Amurg,
Tânguite, cad în mare deşirate.

Lungă-i Noaptea Lumii ,
Se destramă-n Răsărit
Întunericul în zdrenţe.
Un Glas strigă, în sfârşit :
” Fiţi gata , Mesia vine! ”

Lungă-i Noaptea Lumii ,
Risipită-n falduri grele.
Să renască firea,
Să tresalte Ayalonul
Si toată Zidirea.
Carmelul să stralucească ,
Trestiile – ncovoiate
Să fie –ndreptate iar.
Satele din Chedar să strige:
Hallelu-Yah ! , în sunete de shofar.

Doamne, ce lungă ne-a fost Noaptea Lumii …!

( Bucureşti , Iunie – 2010 , Februarie – 2011 ; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )