E-o pace nefirească în cetate,
Duşmanii par a nu fi nicăieri,
Păianjeni stau pe porţi neferecate
Ce scârţâie atunci când vântul bate
Şi de pe ziduri nu se-aud străjeri.
Din înălţimea turnului de pază
Se-aude al columbei uguit;
În liniştea adâncă de amiază
Doar ea şi firele de praf pe-o rază
E tot ce a rămas neadormit.
Mai vulnerabilă ca niciodată,
Expusă la pericol permanent,
Cetatea crede-n pacea nesperată
Care cuprinde astăzi lumea toată,
În libertatea fără precedent.
Dar,vai!-mai camuflat ca-n orice vreme,
Un inamic perfid şi veninos
Vine ca negustor, şi caru-i geme
De dulci poveri,ispite prinse-n gheme
De linguşeli,şi vinde bucuros.
Este întâmpinat cu bucurie
Şi chiar la masă este invitat,
El îşi expune marfa şi îmbie,
Poporul cumpără fără să ştie
Otrava dulce-a negrului păcat.
Nu e scenariu,e realitate
Mai grea ca plumbul marilor poveri,
Treziţi-vă cât gongul încă bate,
Duşmanul a pătruns deja-n cetate,
Sunaţi din trâmbiţă,acum,străjeri!
Voi n-aveţi trâmbiţa pentru serbare,
Nici pentru a cânta cântări de joc;
Sunteţi străjeri,sunaţi mobilizare,
Căci ridicând poporul în picioare
Îl mai puteţi scăpa,încă,de foc.
Stăpânul v-a încredinţat pentru veghere
Cetatea ce-o va cere de la voi
Când altă trâmbiţă,din alte sfere,
Va răsuna,deodată, cu putere
Şi El va lua cetatea înapoi.
Amin
