Zdrobită, călcată în picioare,
Făcută una cu pământul – sare
Ce şi-a pierdut puterea... Lumină
În care pâlpâie în loc de flacără, doar vină,

Legământ sfâşiat între tindă şi-altar,
De vameşi lacomi, cu veştmânt murdar,
De fii risipitori, învăţători şi tineri bogaţi
De robi necredincioşi, cu talanţi îngropaţi.

Pui de năpârci, fugind de mânie,
Ce în legământ au intrat, pentru Apa Vie,
În pustiu, la Masa şi Meriba au însetat,
Bând zi de zi dintr-un puţ crăpat.

În Rama, un ţipăt disperat s-a auzit,
Şi plângere mare spre cer s-a prăvălit -
Cine să arunce cu mână de har sare,
În Ierihon, apelor bolnave s-aducă vindecare