O noua zi - Lucica Bolta

Eclesiastul 3: 14
Oare mai am inca o zi si maine
Mai am o sansa sa indrept ceva
Apusuri vin cascada peste mine
Si sovaind, calcand peste ruine,
Imi depan viata ce-am trait candva.

Naframa amintirilor se-asterne
Peste trecutul zbuciumat si slut
Si in batai de orologiu cerne
Trairi si vorbe, idealuri terne
Ce n-au avut final, doar inceput.

Nu pot sa-mi amintesc intrarea-n lume,
Nici primul pas, primul cuvant, s-au dus…
Am rasarit, m-am inaltat spre culme,
Firav la inceput si fara nume,
Astazi sunt clipe care au apus.

Oare mai am inca o zi si maine
Mai este timp sa-ndrept ce am gresit
Arde mocnit regretul strans in mine
Si-nalt la fiecare pas suspine,
Caci nu stiu de-s salvat sau osandit.

Acelasi trist cliseu se desfasoara
In cursul fiecarei vieti si-n van
Se lamenteaza omul, ce povara
A adunat! Pacatul il doboara
Si creste-n continut, an dupa an.

“Mai ai o sansa!” striga astazi cerul
Si la hotarul dintre vechi si nou,
Rasare-o Stea in noapte, efemerul,
Ingenunchiat, reflecta tot misterul:
“De tine s-andurat azi Dumnezeu!”

De nu ar exista speranta vie
Si-un Betleem si-apoi o Golgota,
As fi inca o brazda-n plus, pe glie
Si intr-o rama, o fotografie,
Ce-ar aminti ca am trait candva.

Oare mai am inca o zi si maine
Azi daca alergarea-mi s-ar sfarsi,
Nu mai mi-e teama, stiu ca esti cu mine
Si la hotarul dintre rau si bine,
Eu Te aleg sa-mi fi “O noua zi”.
Spania, 9/12/2009