“Rugaţi-vă neîncetat.”(1 Tes.5:17)
Sunăm,ne apelăm,ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril,dialogăm
Şi,prinşi de-acest vârtej,prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.
Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanţe,cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult,spunând ades...nimic,
Ne-apropie omniprezentul „clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.
Sunăm să cerem şi să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni,cunoscuţi sau anonimi
Şi-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.
Tatăl ceresc aşteaptă răbdător
Să-L mai sunăm,să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem,cu credinţă,ajutor,
Să-I mulţumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.
E dialogul binecuvântat
Când pe genunchi avem conexiune
Cu Cerul,niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.
Mereu deschis,mereu având semnal
Şi peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul,strict spiritual,
Ne-mbogăţeşte în dumnezeire.
Sunăm,ne apelăm,ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul
Dar,prinşi de-acest vârtej,să nu uităm
Că doar de pe genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu cerul.
Amin
