Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.
1. Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.
E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare.
E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme.
Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte.
R. Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare.
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
2. Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
3. Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele.
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.
E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare.
E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme.
Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte.
R. Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare.
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
2. Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
3. Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele.
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.
1. Ne stingem Doamne, aşteptând sosirea zilei Tale.
E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare.
E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme.
Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte.
R. Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare.
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
2. Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
3. Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele.
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.
E lungã aşteptarea când ne laşi parcã-n uitare.
E grea vegherea fãrã har ca lupta fãrã arme.
Când cei din jur atâţi sunt iar, cuprinşi de somn şi moarte.
R. Nãdejdea ni s-a destrãmat de multe ori în luptã.
Cãci ancora ce Tu ne-ai dat de furtunã e ruptã.
Vâslim din greu, ne zbuciumãm pe furtunoasa mare.
Dorim acasã s-ancorãm în portul slavei Tale.
2. Când solii Tãi au amuţit vestindu-te pe Tine,
E grea vegherea la sfârşit când ajutor nu-ţi vine.
Când vezi fecioarele aţipind în noaptea întunecoasã
Când vraja somnului cuprind strãjerii Tãi din casã.
3. Dar pânã atunci Isus, iubit îmbracãne-n putere.
Cãci valul parcã-i mai aprins poverile-s mai grele.
Ci plini de Duhul Tãu cel Sfânt cu haina nepãtatã
Noi treji în veghe aşteptând sã te-ntâlnim odatã.