Mi-e dor de glasul Tău

1. Şedeam pe malul mării liniştite
Şi mă gândeam la vremea de demult,
Dar plâng şi-acum când îmi aduc aminte
Cum îmi doream cu drag să te ascult.

R. Mi-e dor de glasul tău care-mi şoptea
Atâtea dulci cuvinte de iubire,
Mi-e dor de lacrima care-mi curgea
Când îmi vorbeai despre neprihănire.

2. Şi soarele era înspre apus
Iar pescăruşii zborul şi-l luau,
Dar gândul meu se îndrepta spre acolo
La zilele care-mi mai rămâneau.