Ingerului din Efes, Duhul striga

1. Ingerului din Efes, Duhul striga: o „Biserica, de ce te-ai ofilit?
De ce-ai lasat credinta ta dintai
Si dragostea dintai ti-ai parasit?"

R. /: Intoarce-te! Intoarece-te,
Biserica, la dragostea dintai!
Intoarce-te! Intoarce-te,
De vrei pe pamant jos sa nu ramai! :/

2. Asa striga demult, din Patmos, Duhul:
„Stiu faptele si osteneala ta;
Stiu ca pe cei rai tu nu poti sa-i suferi
Ce-si zic apostoli si nu sunt asa.

3. Iti stiu rabdarea ta nebiruita;
Pentru-al Meu Nume mult ai suferit,
Dar ai ramas si astazi in picioare,
Pe calea Mea, si nu te-am parasit!...

4. Dar, totusi, am ceva-mpotriva ta:
Acum, cand timpul este pe sfarsit,
Adu-ti aminte si te pocaieste,
Caci dragostea dintai te-a parasit!...

5. De unde ai cazut, din nou te-ntoarce!
In graba mare, nu mai amana!
De nu te-ntorci, veni-voi fara veste
Si sfesnicul din loc ti-l voi lua.

6. Fecioara inteleapta, ia aminte
Si-n candela mai toarna untdelemn!
Nu asculta deloc de-a-lumii soapte,
Ci-asculta tu de-al Duhului indemn!

7. Nu te lasa cuprinsa de-atipire,
Ci tu mereu fii treaza pe pamant!
Imbraca-te in haina curatiei
Caci, iata, vine Mirele-n curand!"