1. În Paradis, Adam şi Eva, fericiţi erau.
În fiecare dimineaţă, Domnul le făcea cercetare.
Grădina-ntreagă aştepta ivirea zorilor
Şi rouă era peste tot, udând întinderea.

R. /: – „Unde eşti Adame?”
– „Sunt gol, Doamne!”
– „Blestemat va fi Pământul,
Din cauza ta!” :/

2. Era un Vânt ce adia în fiecare zi,
Văzduhul, plin de păsări, ce cântau atât de minunat.
Livada, plină cu mulţi pomi, plăcuţi şi roditori.
– „Puteţi să vă-nfruptaţi din ei, având fericirea.”

3. – „Dar despre Pomul Cel Oprit, să nu mâncaţi din el!
Ca să trăiţi, să nu muriţi, nu v-atingeţi de el!”
Şarpele cel înveninat, a venit la Eva.
– „Mâncaţi din pomul cel oprit şi astfel, fericirea, ve-ţi afla.”

[T]
– „Unde eşti Adame?”