1. În drum spre Emaus, prin nisipul încins
Veneau doi drumeţi către casă
Vorbind despre vestea ce iute s-a întins
Când Domnul se apropiase.
,,Ce vorbe-s acestea?'', Isus i-a-ntrebat
Văzându-i cuprinşi de tristeţe.
Ei, necunoscându-L, cu ei L-au luat
Vorbindu-I cu drag şi blândeţe.

R1. Pe drum spre Emaus, o, ce frumos era,
Cu ei, fără să ştie, chiar ceru-ntreg călătorea.

2. ,,Eşti singurul care nu ştie ce s-a întâmplat,
Străine ce treci prin cetate,
E vorba de-un Prinţ ce-a fost mort şi-a-nviat,
Un nevinovat dat la moarte.''
,,O, nepricepuţilor, zăbavnici şi slabi,
Uitaţi ce au spus chiar proorocii,
Hristosul, 'nainte să intre-n slava Sa
Va trece prin chinuri şi cruce.''

R2. Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Plutind parcă pe ape, cu Isus Marele-Împărat.

3. Atunci, cu iubire, El le-a tâlcuit
Scriptura cu-a ei Sfântă Lege,
Când lângă Emaus au ajuns în sfărşit
,,Rămâi acum cu noi, căci iată, s-a-nserat'',
Mişcaţi ucenicii i-au zis,
Intrând Isus pâinea a frânt-o şi le-a dat
Şi-atunci ochii s-au deschis.

R3. O, drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Cu Domnul stând la masă, ce har, o, ce har minunat!

4. Cum Isus încet se făcu nevăzut,
Cei doi au strigat cu uimire:
,,Cum nu ne ardea inima când ne vorbea
Şi ne copleşea cu iubire?''
Pe drum spre Emaus, drum binecuvântat,
Să ai cu Isus întâlnire,
Odihnă divină şi-un ceas de răgaz,
Şi-odată în cer poposire

[C4]
Pe drum spre Emaus, azi de călătoreşti,
Acum în fapt de seară, mai poţi, mai poţi să-L întâlneşti.