In albul viselor la marile iubirii vin

1. În albul viselor la mările iubirii vin
Îmbrăcat în fulg de nea
Şi-ngenunchiat mă-nchin.
Încălţarea inimii
La uÅŸa ieslei mi-o dezleg,
Sufletul în dar aduc
Şi umilit mă plec.

R1. Ca un colind dumnezeiesc,
ÃŽn armonii de vis
Ne cheamă îngeri mii
Pruncului să-I cântăm,
Lui să ne închinăm,
Să-L onorăm.

2. Înzăpeziţi în noi
Albi ghiocei vom învia,
Şi la strigătul de apoi
Spre cer ne-om înălţa.
Iar de stea călăuziţi
Cerescul drum îl vom urma
Spre a ne întâlni din nou
Cu Pruncu-n ieslea Sa.

R2. Vom ninge-n stoluri peste cer,
Chemaţi de-al Său glas blând,
Åži sus pe norii albi
Pe Domnul vom vedea,
Îl vom întâmpina
Cu toţi cântând.