Ierusalim, cetatea mea

1. Ierusalim, cetatea mea tot sufletul-mi suspină
Când oare când te voi vedea, când oare-ntine voi intra?
Să cânt in mântuirea Ta pe marea cristalină.

2. Ierusalim sfânt dor nestins ce dulce va fi în tine
Când lungul zbucium va fi-nvins când țelul drag va fi atins
Iar plânsul șters, uitat și stins și zilele senine.

3. O! rai cu ziduri de topaz iubirea mea te cheamă
Cu rugăciunile-n extaz cu râu de lacrimi pe obraz
Cu dorul să te vadă azi, strigându-ți: ia-mă, ia-mă.

4. Dar până atunci Ierusalim trimite-ne din tine
Arvuna harului sublim pe care-l cerem și-l dorim.
Biruitori să moștenim comorile-ți divine.