Harul Tău

1. Am rătăcit destul și-am obosit crezând
Că drumul pân' la Tine e prea greu,
Căci prea departe ești mereu
Și-atât Te-am căutat acolo unde nu erai
Ca să sfârșesc pierdut în întuneric și păcat.

R. Fără harul Tău, fără mila Ta aș fi
Pribeag peste pustiul fără țintă
Fugind de Tine ne-ncetat,
Aș rătăci învins, cu pașii goi și stinși
Printre ruinele sufletului meu, fără harul Tău.

2. Primește viața mea, primește-mi inima,
Pe drumul spre Calvar știai că te voi răstigni
Pentru al meu păcat
Și totuși te-ai jertfit de dragul sufletului meu,
Ești mântuirea mea,
Ești biruința deplină în viața mea.