1. Pe ţărm de râu, deasupra apei
Fii de proroci şi Elisei,
Tăiau greu bârne pentru casă,
Când unul a strigat din ei:

R1. Ah! mi-a căzut fierul securii
În apă şi s-a scufundat.
O ‚ domnul meu, să-l scot mi-ajută
Că el era împrumutat.

2. Şi omul Domnului degrabă,
În acel loc a aruncat
Un lemn şi ei văzură fierul
Că a plutit şi l-au luat.

R2. Dar fierul aruncat în apă
E sufletul oricărui om.
A fost împrumutat de Domnul,
Însă căzu greu în „SeoI“.

3. Iar lemnul aruncat în apă
Îl reprezintă pe Hristos.
În apa lumii pătimise
Spre a-l salva pe păcătos.

R3. Şi apele amare Mara,
Tot printr-un lemn s-au îndulcit.
Isus a îndulcit viaţa,
Acelui ce e mântuit.