Erau odată doi fii la un Tată

1. Erau odată doi fii la un Tată
Ce fericire avea cu ei
Zi după zi se scurse-apoi
Când cel mai mic se hotărî

R1. Nici nu se gândi sărmanul
A lui Tată cînd venii
Se apropie de el
Și cu drag îl întrebă
Ce te-apasă fiul meu
De ce ești așa de trist
Spune-mi ce dorință ai
De ce sufletul ți-e greu

2. Te rog să-mi dai tot ce ai promis
Eu vreau să plec în Lume
Sunt mare, pot să chibzuiesc
Vreau astăzi de la Tine să plec

R2. Vreau să fiu stăpân pe mine
Să-mi trăiesc viața-n bine
Deci nu mă mai ține Tată
Vreau să plec din a Ta casă
Fiul meu, o, fiul meu
Tu pleci azi în drumul Tău
Pleci în țări necunoscute
Sufletul în mine plânge

3. Și dacă se va întâmpla
Să-ți fie viața foarte grea
De mine Tu să-ți amintești
La mine dar să te gîndești

R3. Cât mă doare, Fiul meu
Căci apuci pe drumul rău
Ia-ți de-aici avutul tău
Tot ce-i pe numele tău
Fiul meu nu te opresc
Dar să ști că te iubesc
Și plecă de la-l lui Tată
Într-o țaraă-ndepărtată

4. Când tot avutul lui se sfârșise
În aceia țară foamea venise
Din greu pe el ea l-a lovit
Nemaiavând atunci nimic

[C4]
Tare chinuit era
Să-și astâmpere foamea
Ca porcar acol lucra
Roșcovele ar mânca
Roșcovele ar mânca
Dar nu îi mai rămânea
Și deodată se trezi
Și în fire își veni

5. Nici slugile la Tatăl meu
Nu o duc așa de rău
De dor acum mă prăpădesc
După căminul părintesc

[C5]
Vreau spre el ca să pornesc
Loc de slujbă să găsesc
Și să plec în a mea țară
Poate voi fi primit iară
A zis și se hotărî
Și spre Tatăl lui porni
Și într-un amurg de seară
El porni spre a lui țară
Cînd pe cale El mergea
Nici prin gînd lui nu îi trecea
Căci cu drag îl aștepta
Tatăl Său spre-al întâmpina