E vremea când se stinge harul

1. E vremea când se stinge harul
Şi când treptat se-nalţă firea
/: Mai mulţi sunt cei ce se asemănă cu lumea,
Şi prea puţini sunt cei ce căuta sfinţirea. :/

R. Dar Domnul Dumnezeu
Îşi ţine al Său cuvânt,
Doar El e neschimbat,
E veşnic Sfânt
Prin dragostea-I măreaţă
Ce nu are hotar
Ne vrea să fim ai Lui
Ne cheamă iar.

2. Nu-s bucurii, ca altă dată
Se stinge dragostea în frăţie
/: Strângem comori care oricum vor trece odată
Uităm că Domnul ne-aşteaptă-n veşnicie. :/

3. Fecioarele sunt aţipite,
Străjerii mai puţin veghează
/: Atâtea inimi în popor sunt împărţite
Iar Duhul Domnului cel Sfânt se întristează :/