1. E o stâncă ce de veacuri
Stă în valuri neclintit
Adăpost oricărui suflet
Care-i dus de-al vieţii val.

R. /: Stânca mea, a mea cetate
Locul meu de adăpost,
Al meu sprijin în necazuri
E Isus, Isus Hristos. :/

2. Urlă marea-nfuriată,
Vântul şuieră-mprejur
Însă eu stau fără teamă
Pe-a mea Stâncă veşnică.

3. În zadar furtuna bate,
’Geaba-i noapte-n jurul meu
Liniştit eu stau pe stâncă
Zorii zilei aştept eu.

4. Spune-mi suflet dus de valuri:
E Isus şi stânca ta?
Dacă nu, vino degrabă
Şi-L ia ca mântuitor.