1. Pe malurile râurilor ce curgeau prin Babilon
Stăteau în vremea veche evreii duși ca robi.
Plângeau când gândul lor se îndrepta către Sion,
Locașu-n care-odată 'nălța spre cer cântări.
2. În sălcile bătrâne ce spre apă se-aplecau
Își puseră-a lor harfe în timp ce se-odihneau.
Biruitorii lor cereau ca sfintele cântări,
Să fie iar cântate și-acum în țara lor.
R. /: Ierusalime, Ierusalime,
Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Ierusalime, Ierusalime,
Când vom intra din nou în tine? :/
3. Cum să cântăm cântările Domnului Dumnezeu
Pe un pământ în care cu toți străini suntem?
Cum să cântăm cântările Acelui care ne-a creat
Pe un pământ în care Domnul e uitat?
4. Ierusalime dreapta mea să-și uite slujba ei
Să se lipească limba mea de cerul gurii ei.
De nu-mi voi aminti de tine și de sfântul legământ
Nu-i nici un loc ca tine pe acest pământ!
5. Pe malurile râului care curg prin Babilon
Adesea-n astă lume suntem priviți ca robi.
Dar din robia neagră Domnul Isus ne-a scăpat
Și spre cetatea sfântă noi mergem ne-ncetat.
6. Lăsând în urma noastră cântările de jale
Privind cu ochii țintă spre marea sărbătoare.
Când vom intra atunci pe porți în Cetatea Sfântă,
Acolo unde-n veci de veci Lui Dumnezeu se cântă.
Stăteau în vremea veche evreii duși ca robi.
Plângeau când gândul lor se îndrepta către Sion,
Locașu-n care-odată 'nălța spre cer cântări.
2. În sălcile bătrâne ce spre apă se-aplecau
Își puseră-a lor harfe în timp ce se-odihneau.
Biruitorii lor cereau ca sfintele cântări,
Să fie iar cântate și-acum în țara lor.
R. /: Ierusalime, Ierusalime,
Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Ierusalime, Ierusalime,
Când vom intra din nou în tine? :/
3. Cum să cântăm cântările Domnului Dumnezeu
Pe un pământ în care cu toți străini suntem?
Cum să cântăm cântările Acelui care ne-a creat
Pe un pământ în care Domnul e uitat?
4. Ierusalime dreapta mea să-și uite slujba ei
Să se lipească limba mea de cerul gurii ei.
De nu-mi voi aminti de tine și de sfântul legământ
Nu-i nici un loc ca tine pe acest pământ!
5. Pe malurile râului care curg prin Babilon
Adesea-n astă lume suntem priviți ca robi.
Dar din robia neagră Domnul Isus ne-a scăpat
Și spre cetatea sfântă noi mergem ne-ncetat.
6. Lăsând în urma noastră cântările de jale
Privind cu ochii țintă spre marea sărbătoare.
Când vom intra atunci pe porți în Cetatea Sfântă,
Acolo unde-n veci de veci Lui Dumnezeu se cântă.
Versetul Zilei
Ioan 3:14-15
Dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Powered by Biblia Online