1. Pe malurile râurilor ce curgeau prin Babilon
Stăteau în vremea veche evreii duși ca robi.
Plângeau când gândul lor se îndrepta către Sion,
Locașu-n care-odată 'nălța spre cer cântări.

2. În sălcile bătrâne ce spre apă se-aplecau
Își puseră-a lor harfe în timp ce se-odihneau.
Biruitorii lor cereau ca sfintele cântări,
Să fie iar cântate și-acum în țara lor.

R. /: Ierusalime, Ierusalime,
Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Ierusalime, Ierusalime,
Când vom intra din nou în tine? :/

3. Cum să cântăm cântările Domnului Dumnezeu
Pe un pământ în care cu toți străini suntem?
Cum să cântăm cântările Acelui care ne-a creat
Pe un pământ în care Domnul e uitat?

4. Ierusalime dreapta mea să-și uite slujba ei
Să se lipească limba mea de cerul gurii ei.
De nu-mi voi aminti de tine și de sfântul legământ
Nu-i nici un loc ca tine pe acest pământ!

5. Pe malurile râului care curg prin Babilon
Adesea-n astă lume suntem priviți ca robi.
Dar din robia neagră Domnul Isus ne-a scăpat
Și spre cetatea sfântă noi mergem ne-ncetat.

6. Lăsând în urma noastră cântările de jale
Privind cu ochii țintă spre marea sărbătoare.
Când vom intra atunci pe porți în Cetatea Sfântă,
Acolo unde-n veci de veci Lui Dumnezeu se cântă.