Domnul m-a adus (Down The Sawdust Trail)

1. Din câte amintiri ce n-au uitare
Este una ce o preţuiesc mereu
E ziua când într-o adunare
Am primit harul de la Domnul meu.

R. Domnul m-a adus într-o adunare
Pe genunchi să cad înaintea Lui
El m-a ridicat cu a Lui iubire
Iar de-atunci, şi eu sunt un copil al Lui.

2. Îmi amintesc de mama mea cea dragă
Când pe genunchi, ne-ncetat, ea se ruga
Mama dorea, plină de speranţă
La Isus, atunci, să găsesc viaţa.

[S]
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă rabdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)