Domnul doarme în corăbioară

1. Domnul doarme în corăbioară şi furtuna, iată, s-a pornit
Peste valuri mica barcă zboară Domnul doarme însă liniştit.
Deodată Îl trezesc pescarii "priveşte căci iată pierim"
Dar Isus porunca dă mării, minune măreaţă privim.
/: Furtuna îndată se-opreşte, ce linişte-n jur s-a făcut
Isus cu natura vorbeşte, pescarii speriaţi au tăcut. :/

2. Văd pe ţărm pe cineva ce-aşteaptă, e un om nespus de chinuit
N-are casă, viaţa e deşartă, căci de demoni este stăpânit.
Dar demonii încep ca să ţipe, îl roagă adânc pe Isus
Aprobă şi-n porci îi trimite, spre mare, spre moarte s-au dus
/: Mulţimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat
Îl roagă pe Isus să plece şi trist Isus a acceptat. :/

3. Omul vindecat, spre Isus vine, vrea să-I mulţumească pentru tot
"Doamne n-am cuvinte, ştii prea bine, ca să-Ţi mulţumesc de-ajuns nu pot".
/: Te rog mă primeşte, cu Tine să spun peste tot ce-ai făcut"
Dar Domnul răspunde: "Mai bine aici să vesteşti ce-ai văzut"
Şi noi am fost smulşi din pierzare, aceasta putem să vestim
La mare, la mic, la oricare, putem de folos ca să-I fim. :/