1. Doar ploaia se-auzea căzând
Sub cer de plumb Isus sta frânt
Cu ochii-nchişi cu fruntea sângerând
Păcatul lumii înfruntând
Priveam şi eu cu sufletul zdrobit
Dar nu-ndrăzneam să spun că l-am slujit
Chiar de trei ori am spus nu .. nu-l cunosc
Ştiam prea bine că-I Hristos
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea
De-mpărăţia Lui când ne spunea
"Veţi moşteni cu Mine cerul sfânt
Veţi moşteni veţi fi ai Mei curând "

R1. Ca un fulg visul meu s-a topit
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit
Cu răni adânci în mâini în coaste şi-n picioare
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare

2. Trecut-au zile ce păreau că ani
Îmbătrânisem ca-n suflet doream
S-aud din nou cuvantu-I blând spunând
Veţi moşteni, veţi fi ai Mei curând
"Prietene" o voce m-a chemat
Era Isus şi-n braţe m-a luat
Credeam că-I mort credeam că-I lepădat
Credeam că-I mort dar iată-l înviat

R2. Ca un foc inima mi-a aprins
El a-nviat din morţi, Isus, moartea a-nvins
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce
Şi-am înţeles că El e cel ce viaţ' aduce.