Disprețuit și părăsit

1. Când priveam la cruce, Doamne,
Nu era nimic să-mi placă,
Chipul Tău făr frumusețe
Nu puteau să mă atragă.
Nu credeam cele vestite,
De proroci de mai înainte,
Că în mila Ta cea mare,
Mâna ți-ai întins, Părinte.

R. /: Disprețuit de toți și părăsit de oameni,
În locul meu pe cruce s-a dispus. :/

2. Când erai pe cruce, Doamne,
În dureri și-n suferințe,
Tu plăteai pentru ale mele,
Fărădelegi și umilințe.
Eu eram acel cu vina,
Eu am meritat pedeapsa,
Tu te-ai dat pe Tine însuți,
Ca să-mi dai și mie viața.