Destul am rătăcit, destul

1. Destul, am rătăcit, destul,
Râzând de viaţa mea
Ce Te-a costat aşa de mult.
Ştiam că lumea ai creat
Că Tu eşti Dumnezeu,
Dar amânam să Te primesc.

R. /: Destul în lume, am fost fără Tine,
Căutând să Te-nlocuiesc mereu,
Dar azi la Tine vin,
Viaţa să-mi închin,
În mâna Ta
Ce-ntinsă aştepta. :/
Destul, destul ...

2. De când în viaţă Tu domneşti
Eu pace am găsit
Şi scop şi ţel mi-ai dăruit.
Nu pot să nu Îţi multumesc
Că-n bunătatea Ta
M-ai aşteptat să Te primesc.