1. De pe un pământ de nobili respins şi îndepărtat
Se întoarce fără veste un fiu de împărat,
Se întoarce cu durere cu lacrimi şi suspin
Şi se întreabă într-una: nu-i prea târziu să vin ?
Refren:
Primeşte-mă, O, Tată e adevărat, am greşit
Primeşte-mă la Tine de lume m-am scârbit!
Primeşte-mă, O, Tată e adevărat, am greşit
Dar azi mă întorc la Tine, O, Domnul meu iubit!

2. Priveşte lung în zare şi vede un palat,
Se întreabă-n remuşcare:- de ce n-am ascultat?
De ce am pleacat de acasă când totul era al meu?
De ce am uitat că Tată îmi este Dumnezeu ?

3. Şi cum stătea pe gânduri acest fiu nu vedea
Că Tatal său în poartă cu drag îl aştepta,
Doar când şi-a rupt privirea de tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă un alt veşmânt frumos.