1. Dacă două mâini rebele nu te-ar ține rob mereu,
Te-ai opri, în clipe grele, și, privind cu drag la stele,
/: Vei vedea că-i scris pe ele: „Dumnezeu"! :/

2. Dacă două mari zăvoare nu te-ar ține-ncătușat,
Ai șopti: „Ce meșter, oare, scoate păsări cântătoare?"
/: Și ți-ar spune orice floare: „Dumnezeu"! :/

3. Dacă marea-nstrăinării nu te-ar ține-n loc mereu,
Ai striga în largul zării: „Cine-i Tatăl îndurării?"
/: Și ți-ar spune valul mării: „Dumnezeu"! :/

3. Dacă ți-ai vedea veșmântul ce îmbracă vechiul eu,
Ai uda cu plâns pământul; dar, primind cu drag Cuvântul,
/: Vei simți, în piept, pe sfântul Dumnezeu... :/