Cu haina iubirii s-acopãr mereu,

1. Cu haina iubirii s-acopãr mereu,
Pe cel dezgolit de ispitã.
Şi greu sã nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentinţã grãbitã.

R. Iubirea, Iubirea.
Sã-mi umple de-apururi trãirea.
Iubirea, Iubirea,
Plineascã-şi în mine menirea.

2. Iar sabia sfântã a dreptãţi de sus,
Nicicând sã n-o scot cu grãbire.
Ci pururi sã învãţ de la Domnul Isus,
Dreptatea nãscutã-n iubire.

3. Nici piatra osândei ce-a rece şi grea
În mine s-o am ridicatã.
Ci dragostea sfântã cu focul din ea,
Sã facã deplin judecata.

4. Şi-n rãni de pãcate sa torni nesfârşit,
Balsamul iubiri Divine.
Cã dragoste-i semnul, cã Domnul slãvit
Nãscut-a pe noi prin jertfire.

5. Cu plugul iubiri sã scot neâncetat.
Pãcãtul cu-a lui rãdãcinã.
Cã-n dragoste sufletul este curat.
Prin ea se pãstreazã-n luminã.