Corurile lui Neemia

1. Când sfinţea Neemia zidul, tot Ierusalimul
Asculta uimit cântărea ce-nălța sublimul.
Corurile se uniră, cântul lor împarte
Strigăte de bucurie se auzeau departe.
/:Ei lucrau cu-nsufletire, cu o mâna toţi zideau
Sabia ţineau cu alta şi-astfel zidul îl sporeau.:/

2. Temelia noastră-i Isus, înălţăm sus zidul;
Să clădim deasupra azi spre viitor destinul.
Pe această temelie au clădit martirii,
Au cântat mergând spre moarte, imnul nemurii.
/:Să zidim argint şi aur, pietre scumpe pentru rai.
De-om zidi lemn, fân şi trestii, numai focul va da grai.:/

3. Noi luptăm s-avem cununa cea neveștejită.
Lupta este tot mai grea şi mai îndârjită.
Să luaţi toţi armătura, să stați în picioare;
Ziua aceea rea va fi doar biruitoare.
/:Să luptaţi cu armătura ca-n vechime veţi lăuda
Coruri mii vor fi unite şi-o cântare veţi cânta.:/