Ce-ar fi făptura-mi fără tine
1. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.
2. Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,
Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.
3. Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.
4. De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine!
Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.
2. Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,
Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.
3. Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.
4. De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine!
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Ce-ar fi făptura-mi fără tine
1. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.
2. Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,
Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.
3. Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.
4. De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine!
Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.
2. Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,
Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;
Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.
3. Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;
Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe
Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.
4. De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate,
Cu taine adânci şi minunate, ce totul vrea şi totul poate;
Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, şi-acum, şi-n veacul care vine!