Ce plăcută-i părtăşia

1. Ce plăcută-i părtăşia dintre fraţi, dintre surori
Când domneşte armonia, când e cerul fără nori;
Când iubim toţi adevărul şi prin el liberi trăim,
Atunci cât este de bine ca-mpreună toţi să fim.

R. /:Părtăşie:/ binecuvântată eşti,
Ne dai multă bucurie şi pe toţi ne înfrăţeşti;
/:Părtăşie:/ exerciţiu necesar
Pentru cei ce vor s-ajungă-n Canaan.

2. Ce plăcută-i părtăşia când e pace între fraţi,
Când domneşte armonia între cei ce-s adunaţi;
Unitate e acolo, bucurie-n Duhul Sfânt
Şi acolo parcă cerul coborât e pe pământ.

3. Ce plăcută-i părtăşia când lipseşte-orice păcat
Iar pe faţă bucuria radiază ne-ncetat;
Când simţim prezenţa vie a tot ce-i Dumnezeiesc,
Părtăşia se transformă în ceva sublim, ceresc.

4. Necesară-i părtăşia pentru cei de pe pământ
Să trăim şi-aici ca-n ceruri în prezenţa Celui Sfânt;
Căci în cer nu poţi ajunge dacă nu eşti pregătit
Şi dacă al părtăşiei test, tu nu l-ai absolvit.