Ce mare şi bun, minunat şi slăvit

1. Ce mare şi bun, minunat şi slăvit
E Isus al meu bun Păstor;
El m-a ocrotit printre stânci de granit
Lângă al vieţii izvor.

R. El m-a ocrotit printre stânci de granit,
Deasupra uscatelor văi.
Cu mâna Lui tare mereu m-a umbrit,
/: Pe urmele paşilor Săi :/

2. Ce bun Salvator, minunat şi slăvit;
Povara mea El a purtat.
El m-a ridicat şi voi sta neclintit
Pe culmea iubirii salvat.

3. Cu ce îndurare-ncunună pe sfinţi;
Le dă plinătate de har.
Şi cânt în extazul iubirii fierbinţi,
Iertarea primită în dar.

4. Şi-n slavă-mbrăcat când mă voi ridica,
Să-I ies înainte pe nori,
Salvarea măreaţă şi-atunci voi cânta
În glorie de mii de ori.