Cândva, sus pe Tabor

1. Cândva, sus pe Tabor a strălucit un nor
Şi chipul Domnului s-a preschimbat
În alb strălucitor, ce nici un-nălbitor
Nu l-ar putea reda aşa curat.

2. Acesta-i Fiul Meu,
Din cer un glas s-a auzit
Acesta-i Fiul Meu,
E Fiul Meu cel Preaiubit.

3. O, frate, nu ţi-e dor de-acel sublim fior
Ce-a fost odată acolo pe Tabor,
Ca cei trei ucenici, n-ai vrea şi tu să zici
Ce bine-i, Doamne, cu Tine aici!
Altar lângă altar,
Şi-n Duhul Sfânt un liber zbor,
Cât încă mai e har,
Vrem, Doamne, aici un sfânt Tabor.
Noi nu vrem trei colibi,
Nici faţa să-Ţi mai schimbi,
Căci dintre oameni eşti Cel mai frumos,
Te vrem aşa cum eşti, la noi să locuieşti
Ca Rege şi-Împărat, Isus Hristos.

4. Rămâi de-a pururea,
Aşa precum demult ai spus
Că nu ne vei lăsa,
Rămâi cu noi, rămâi, Isus.