1. Când știu că toate aici sunt trecătoare
Și multe căi spre moarte doar conduc
Când văd a timpului înfășurare
Și drumuri care nicăieri nu duc.
Mă'nalț în duh spre a speranței rază
Spre Cel ce doar o cale a trasat,
Spre Cel ce ne'ncetat de sus veghează
Spre Dumnezeu ce ne-a răscumpărat.

R. Căci n-am pe nimenea aici sub soare,
Mai mare, mai frumos, mai bun, mai sfânt
Doar Domnul meu ce n-are asemanare
Cu El mă laud mereu pe acest pământ.

2. Când mulți apucă căi întunecate
Învinși de amăgiri și înșelați
Scăldându-se în marea de pacate
De pofte'nlanțuiți și greu legați.
Eu merg pe-același drum din tinerețe
Și nu uit binele ce mi-a făcut
Chiar de mai sunt și lacrimi și tristețe
Doar Domnu-mi este singurul avut.

3. Trecut-au ani și vremuri zbuciumate
Și multe promisiuni s-au împlinit
Curând, curând sau poate chiar la noapte
O voce va vesti că s-a sfârșit.
Eu stau și aștept cu cei ce încă așteaptă
Pe Mirele ce-a spus că va veni
Și vreau să fiu fecioara înțeleaptă
Pe care sus la cer o va răpi.

Versuri similare
Nici nu mai stiu...
O unde esti
Patru zile
Nu ma tem
Cand ma aflu-n prezenta ta
Eu nu ma tem, eu nu ma tem
Eu sunt un om