Când pe calea de pierzare

1. Când pe calea de pierzare
Alergam rãtãcitor.
Mai chemat plin de iubire,
Scumpul meu Mântuitor!

R. /: Tu m-ai scos: / din valul lumii
/: Şi din mâna :/ celui rãu.
/: Şi din rob :/ al rãtãcirii
M-ai fãcut copilul Tãu ! :/

2. Binecuvântat fii veşnic
Cel ce-atâta mai iubit.
Binecuvântatã fie
Jertfa ce m-a mântuit.

3. Binecuvântatã fie
Dragostea ce m-a chemat
Şi cuvântul şi blândeţea
Inimii ce m-a chemat.

4. Binecuvântat sã fie
Glasul ce L-ai folosit
Sã mã cheme, sã mã-ntoarcã
De pe drumul rãtãcit.

5. Binecuvântatã fie
Ziua în care Te-am aflat
Cãci cu Tine-mi este drumul
Tot mai binecuvântat!