1. Galileia, azi nu mai păstrează
Urma trecerii Sale prin ea
Şi nici vocea, când la o poruncă
Liniştită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Şi-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!

2. Când e greu drumul vieţii-n suspine
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus ştie ce e mai bine
Şi la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!

3. Da, eu ştiu că Isus mă iubeşte
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e preţul cu care
Şi pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!

[S]
Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. (2Cor. 4:17)