Când în calea-mi spre pierzare

1. Când în calea-mi spre pierzare
Alergam neștiutor,
M-ai chemat, plin de iubire,
Scumpul meu Mântuitor!

R. /: /: Tu m-ai scos :/ din valul lumii
/: Și din mâna :/ Celui Rău.
/: Și, din rob :/ al rătăcirii,
M-ai făcut copilul Tău! :/

2. Binecuvântat fii veșnic
Cel ce-atâta m-ai iubit!
Binecuvântată fie
Jertfa ce m-a mântuit!

3. Binecuvântată fie
Dragostea ce m-a chemat,
Și cuvântul și blândețea,
Inimii ce m-a-ndemnat!

4. Binecuvântată fie
Ziua-n care Te-am aflat
Căci, cu orice zi, mi-e drumul
Tot mai binecuvântat...

5. Binecuvântat să fie
Vasul ce l-ai folosit
Să mă cheme, să mă-ntoarcă,
De pe drumul rătăcit!