1. Cand harfa ta iti amuteste, o O, cantaretule, sa stii:
Esti biruit si te pandeste o Cumplitul gol din nopti pustii...

R1. Esti ca fantana fara apa o Si ca statuia-ntepenit:
La tine nu se mai adapa o Cel ars de sete si trudit

2. Nu-si mai gaseste alinare o Cel sagetat de suferinti;
Nici mangaieri, nici usurare, o In scrasnetele lui de dinti.

R2. Tu esti infrant, o, cantarete, o Cand glasul tau a amutit.
Si-atragatoarea frunusete o De ochii tai s-a despartit...

3. Caci viata ta e doar cantarea; o Ea-i darul ce ti-a fost adus,
Prin ea tu ti-ai facut intrarea, o In slujba Domnului Isus.

R3. O, daca taci, traiesti infrangeri o Si chinuri de neindurat;
In suflet totdeauna sangeri o Si trupu-n neguri ti-e-mbracat.

4. Cand harfa ta isi curma cantul o O, cantaretule, esti stins...
Zdrobit ti-e duhul de pamantul o Ce te-a atras si te-a cuprins.

[C4]
Cantand iti vei pastra puterea o Si sufletul in veci frumos;
Ducand in cantec mangaierea, o Esti mangaiat tu, de Christos...