1. Când eram înconjurată
De o ceaţă-ntunecată,
Cu un vânt şi groază mare
Şi zăceam în disperare,
Mintea-mi era încordată,
Cu tot trupul meu crispat,
Nu mai ştiam ce să fac,
Dar la Domnul am strigat.

R. /: Şi-a venit Isus cu barca
Lui şi m-a salvat
Din furtuna-ntunecată,
Domnul m-a luat. :/

2. Eram pe-un mal de apă,
Cu toţi pomii despuiaţi,
Nu aveau niciunul roadă;
Erau oamenii săraci
Care nu-l aveau pe Domnul
Şi nici nu primeau cuvântul.
Eu lucrarea-m isprăvit.
Pe mine nu m-au primit.