Calea ce duce în glorii

1. Calea ce duce în glorii
Trece adesea prin stânci,
Când sus ne-amenință nori
Iar jos prăpăstii adânci,
Calea spre cer câteodată
Luptă-i, necaz și dureri.
Este cu spini presărată,
Și felurite-ncercări.

R. Drumul spre glorii, nu e ușor de urcat,
Dar nu ești singur când ai din greu de luptat.
Nici o clipă tu nu vei fi părăsit.
Căci lângă tine veghează, Cel ce pe cruce a murit.

2. Calea îngustă-i frumoasă
Când mergi pe ea cu Isus.
Chiar dacă adesea-i spinoasă,
Ea te conduce în sus.
Pasul tău slab ți-l păzește
Un Dumnezeu minunat.
În orice ceas te-ocrotește,
Pe brațul lui ești purtat.

3. Mulți au pornit cu credință,
Înspre limanul ceresc,
Dar vor avea biruință
Cei ce `napoi nu privesc.
Sus în eterna cetate,
Mari răsplătiri vor primi
Cei ce luptând cu dreptate,
Lupta aici vor sfârși.