Călătorul

1. Străinule, ce-alergi aşa grăbit
Eşti atât de obosit
Şi tot aduni, aduni mereu
Lucruri în desagul tău

R. O, călător, te gândeşte
La ceea ce îţi foloseşte !
Ce strângi în traista vieţii tale ?
Comori de veci, sau lucruri pieritoare ?

2. Lumea te-mbie să iei tot ce vrei
Ieftine sunt lucrurile ei
Şi deodată ajungi greoi,
Iar în desegă ai numai gunoi

3. Eşti chemat s-aduni
Doar lucruri bune
Cuvânt, post şi rugăciune
Astfel vei locui cu Isus în veşnicii

[T]
Aceasta-ţi poate da valoare
Putere să stai în picioare
În faţa Marelui Creator
Gândeşte-te, străine, călător