Azi
1. Ne-ai arătat cum să trăim, ne-ai învăţat să ne iubim
Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri.
R. /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har,
Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi;
Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/
2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit,
Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi.
Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers,
Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi.
3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma,
Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi.
Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel,
Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţi.
Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri.
R. /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har,
Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi;
Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/
2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit,
Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi.
Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers,
Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi.
3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma,
Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi.
Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel,
Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţi.
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Azi
1. Ne-ai arătat cum să trăim, ne-ai învăţat să ne iubim
Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri.
R. /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har,
Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi;
Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/
2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit,
Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi.
Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers,
Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi.
3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma,
Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi.
Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel,
Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţi.
Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri.
R. /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har,
Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi;
Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/
2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit,
Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi.
Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers,
Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi.
3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma,
Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi.
Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel,
Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţi.