1. Autori de cărţi sublime sunt aceia temători,
Când vorbesc unul cu altul, cărţi se scriu în urma lor.
Domnul ia aminte-atuncea, îi ascultă ce vorbesc,
Cărţi de-aducere aminte-n faţa Lui se întocmesc.

R. Ei vor fi ai Mei de-acuma,
Zice Tatăl cel ceresc;
O comoară minunată
În ziua ce-o pregătesc.

2. Voi avea de dânşii milă, zice Domnu-oștirilor,
Ca şi-un om ce milă are de un fiu ascultător.
Veţi vedea deosebirea dintre cel neprihănit
Şi acel ce nu-L slujeşte, în ziua ceea, negreşit.

3. Fraţilor, vestiţi cuvântul, cum stă la neprihăniţi!
Când vă întâlniţi pe cale, scriitori de cărţi să fiţi!
De nu, cărţi de judecată se vor scrie într-o zi,
După ele veţi da seama, vor fi grele mărturii.